Mediul sănătos, că aș începe cu acesta, presupune vitalitate, vigoare, încredere, curiozitate autentică în scop de explorare și creștere personală. “Curare” (latinescul) sau “Cure” (englezescul) înseamnă vindecare. Însăși etimologia cuvântului sugerează un mediu sanogen, singurul în care ne putem manifesta cu curiozitate și deschidere la nou, în scop evolutiv. Vitalitatea, care stă la baza sănătății somatice și mentale, presupune energie, mișcare în timp ce fixația, blocajul sunt specifice unui mediu toxic.
Mediul toxic este un mediu aversiv în care potențialul uman nu se poate dezvolta armonios și sănătos. Este mediul în care nevoile fundamental umane, de încredere, respect, validare, acceptare și multe altele, nu sunt satisfăcute. Un astfel de mediu se caracterizează prin stiluri manageriale abuzive, politici organizaționale inechitabile, practici subversive, bârfe, șicanări între colegi în scopul defăimării, intimidării etc. Toate acestea pot avea un impact copleșitor asupra stării de bine psihologic și asupra calității vieții. Implicit, performanța și încrederea sunt afectate. Nu poți performa daca ești nevoit să te aperi, să-ți “păzești spatele” sau să te subjugi, de frica respingerii sau a ostracizării.
Este dificil, iar uneori imposibil chiar, să crești, să te simți în siguranță pentru a te manifesta creativ, pentru a colabora autentic și a valorifica resursele atât de valoroase ale ființei umane, într-un astfel de climat organizațional și nu numai (familial, social). Schimbarea, mai ales cea în scopul dezvoltării personale sau profesionale, nu este posibilă daca nu ne simțim securizați.
Relațiile, normele și alte variabile ale unui mediu, sunt catalizatorul fundamental din care dezvoltarea umană poate emerge natural sau este sabotată în grade diferite.
În creierul uman, hormonii care se descarcă în astfel de medii toxice, în special cortizolul și adrenalina, mobilizează organismul, eficient într-o primă fază, dar cu riscul epuizării, dacă starea de alertă se menține timp îndelungat. Costurile sunt enorme: nu ne mai putem relaxa sau detașa de gânduri supărătoare, punem în act comportamente recurente în scop defensiv, căutăm arsenale de soluții la probleme care nu există etc. În timp, limitele de rezistență sunt depășite, imunitatea scade, iar capacitatea de adaptare este în “cădere liberă”. Nu ne mai putem regenera corpul, nu reușim să ne mai “reîncărcăm bateriile” și devenim astfel din ce în ce mai vulnerabili în fata provocărilor vieții.
Dacă îți sună cunoscut, dacă te regăsești parțial măcar în astfel de descrieri, citește mai departe eventuale sugestii/recomandări pe care ai putea să le aplici în stilul și în ritmul tău caracteristic:
• Dezvoltă-ți abilitățile asertive!
Învață să ceri și să primești, insistă, perseverează în a-ți apară drepturile personale și în a-ți satisface nevoile general umane. Observă că oamenii din jur sunt reflexii, oglindiri ale noastre. Ei ne tratează cum intuitiv percep și simt că ne tratăm noi pe noi înșine. Dacă noi nu ne respectăm, nu ne valorizăm și nu suntem de partea noastră, de ce ar face-o ceilalți?
• Schimbă-ți strategiile puse în act până acum!
Conștientizează ce ai făcut până acum și încearcă cea mai mică schimbare pe care ți-o poți asuma. Zona de confort este zona cunoscută nu este zona în care suntem bine, mulțumiți și satisfăcuți. Ne vom simți în siguranță, dar nu vom crește, nu vom putea evolua din acest punct. Și apoi, care este probabilitatea de a face același lucru și de a obține rezultate diferite? Din păcate, creierul nostru se teme de necunoscut și face tot ce poate pentru a-l evita. Dar, deși pare contraintuitiv, cunoscutul ne-a adus aici, în starea de copleșire, intoxicare și frustare perpetuă.
• Încearcă întotdeauna ceva nou sau diferit în contextul vechi!
Înainte de a schimba contextul, relația, organizația aplică un comportament sau o metodă mai puțin uzitată de tine până atunci. Din păcate, de prea multe ori, rămânem în contexte toxice, până la sățietate, fără a ne da nici nouă, nici celorlalți o șansă autentică, făcându-le cunoscute nemulțumirile și nevoile noastre. Ținem scorul până la sastisire, apoi plecăm, cu tot disconfortul în alte contexte sau relații, în care cu o mare probabilitate, vom face aceleași lucruri. Nu de alta, dar oriunde am merge, ne luăm și pe noi. Noi suntem singurii asupra cărora avem o influență, un impact direct.
• Pune limite sănătoase!
Limitele sănătoase sunt cele ferme, dar flexibile. De regulă, punem sau impunem, limite rigide sau permeabile. Extremele sunt întotdeauna de evitat. Responsabilitatea voastră este să le respectați primii. Amintiți-vă că cele mai multe cereri sunt “invitații”, nu “ordine”. Din păcate, educația și cultura, ne fac să credem că nu avem de ales, decât să ne supunem lor și atât. De noi depinde, avem această libertate de a alege cum anume să răspundem acestor “invitații”. Granițele sănătoase sunt “locul de întâlnire”. Altfel, ne vom simți fie cotropiți, invadați, fie izolați de ceilalți. Dar tot noi suntem cei care “le dăm tot concursul” celorlalți.
• Alege negocierea ca strategie și compromisul ca soluție!
Caută calea de mijloc ori de câte ori este posibil. Fiecare are dreptate din punctul lui de vedere. Asigură-te că, în proporții diferite, nevoile, drepturile tale se regăsesc în rezultatul final al negocierii.
• Fii conștient și prezent în momentele importante!
Alege să răspunzi, nu să reacționezi. Dacă te simți presat de situație sau de interlocutor, ia-ți un moment de răgaz să iți potolești stările. Emoțiile sunt priorități mentale, când sunt copleșitoare gândirea și vorbirea sunt afectate serios. Din acestă cauză ne găsim cu greu cuvintele potrivite și reacționăm impulsiv, pripit. Asta ajută să decuplezi “pilotul automat” specific reacțiilor emoționale și să elaborezi răspunsurile, care implică și gândirea și intuiția, cu componenta ei emoțională.
• Ascultă-ți corpul!
Mintea ne minte, corpul nu ne minte. Conectarea la propria corporalitate, la ce senzații simțim în diverse părti ale corpului nostru, reprezintă un vector și un indicator mai autentic și fidel decât strategiile mentale, multe distorsionate și limitative. Întrebați-vă și ascultați-vă corpul! Cum se simte în corpul vostru când luați în calcul o alegere sau alta?
• Accesează-ți resursele!
Identifică-ți și cultivă refacerea propriilor resurse energetice, emoționale etc. Fă ce-ți place de dragul exercițiului în sine, fară o miză necesară și utilă. Timpul acesta cu tine este timp petrecut, nu timp pierdut. Educația primită și standardele nerealiste ne fac să credem asta. De prea multe ori ne asigurăm că toate gadgeturile noastre să fie încărcate. Avem încărcătoare pretutindeni: în mașină, în dormitor, în geantă etc. Nu suntem la fel de atenți cu resursele noastre interne. Ne deconectăm de noi pentru a continua să punem presiune, apoi ne prăbușim epuizați, dându-ne shutdown.
• Decide asumându-ți responsabilitatea pentru alegerile tale!
Dă-ți voie să greșeșți și vei greși mai puțin, învățând astfel lecția acceptării de sine cu vulnerabilitățile și limitările tale. “Sometimes we win, sometimes we learn!” Oricum, este o păcăleală a minții: și să nu alegi este o alegere. Dar dacă nu alegem noi, ne vom supune alegerilor altora. Schimbarea este posibilă întrucât este inevitabilă.
• Alege-te pe tine!
Amintește-ți că ești responsabil în primul rând pentru binele tău. Dacă vrei să-ți mai asumi și alte responsabilități, asigură-te că mai poți face asta, deci că tu ești relativ bine. Daca tu nu ești bine, nici cei care depind de tine nu pot fi. Nu există relații sau contexte nefericite, ci oameni care se prevalează de acestea pentru a-și legitima nefericirea, neasumându-și responsabilitatea pentru viețile lor, profesionale sau personale.
• Pleacă cu demnitate și respect față de decizia ta!
Cele mai multe relații și contexte pot fi compatibilizate, ajustate prin eforturi susținute cu consecvență, însă nu toate merită “costul”. Dacă “media nu mai este bună” poate că schimbarea relației, a contextului este soluția optimă. Nu faceți un titlu de glorie din cât de mult puteți îndura, din cât de mult rezistați în condiții de deprivare. Amintiți-vă că martirii și eroii mor tineri.
În concluzie, relațiile toxice generează consecințe nefaste în planul stimei de sine, apare pierderea încrederii și a optimismului, devalorizarea și culpabilizarea, catastrofizarea în exces. Realitatea este, de cele mai multe ori, mai blândă și mai ușoară decât ne-o imaginăm noi pentru simplul motiv că imaginația nu are limite, în timp ce realitatea, da. Este important să luăm în considerare faptul că unele relații au “termen de expirare” și, asemeni alimentelor consumate dincolo de aceasta limită, devin toxice dacă vom continua să rămânem în ele.