Terapia online nu este o abordare complet nouă dar pandemia de COVID a ajutat să ajungă în prim plan foarte repede, fiind în anumite situații singura variantă, de exemplu în perioada de lockdown din perioada martie-mai 2020.

Deocamdată nu există prea multă expertiză cu privire la cele mai bune practici și încă nu putem spune că am înțeles în totalitate avantajele si dezavantajele acestui tip de terapie. Totuși, pe măsură ce ponderea ei a crescut, cercetarea a început să pună în evidență din ce in ce mai multe aspecte legate de costuri și beneficii.

Relația terapeutică este un factor foarte important în eficiența terapiei însă în mediul online pot apărea o serie de factori care o pot influența negativ.

Uneori clienții pot să nu se simtă în siguranță din cauza faptului că mediul online este mai expus diferitelor probleme de securitate în timp ce ședințele de eCBT urmează în general structura tradițională utilizată în cadrul ședințelor de terapie față în față, sunt necesare modificări specifice dat fiind formatul și mediul particular prin pe care ele sunt prezentate (Alavi și Omrani, 2019).

O ședință de terapie reușită necesită o serie de factori diferiți precum stabilirea unui bun și pozitiv raport cu clienții, prin care terapeutul îi menține implicați pe tot parcursul sesiunii și îi asigură că investesc timp în exersarea lucrurilor pe care le-au învățat.

Este mult mai ușoară stabilirea unui raport pozitiv, relaționarea și menținerea clienților implicați sau îndrumarea acestora în urma feedbackului lor verbal și non-verbal, într-o sesiune față în față decât în cadrul unui mediu virtual (Alavi și Omrani, 2019).

De aceea este de maximă importanță ca terapeutul să investească cât mai mult timp și energie în proiectarea și dezvoltarea sesiunilor de terapie cognitiv-comportamentală în mediul online (eCBT) pentru a se asigura că ating obiectivele menționate mai sus.

Formarea terapeuților este considerată a fi extrem de importantă în terapia cognitiv comportamentală, dar până în prezent, studiile sugerează în mod clar că influența terapeutului este minimă în cadrul terapiei furnizate online (eCBT) (Almlöv și colab., 2011).

În cercetările sale, Titov și colab. (2011) au descoperit că sprijinul acordat de către un tehnician poate fi echivalent cu sprijinul oferit de un psiholog (Titov și colab., 2011). Acest lucru s-ar putea datora faptului că, în cadrul terapiei oferite online, tratamentul este prezentat în principal prin intermediul textului și al programului de calculator (care poate include fișiere audio, filme, povești și așa mai departe), și, prin urmare, rolul de susținere al terapeutului în majoritatea cazurilor va necesita mai puține abilități decât în cadrul terapiei faţă în faţă (Titov și colab., 2011).

Există numeroase modalități prin care terapeuții pot experimenta împreună cu clienții integrarea eCBT în programele lor de tratament, de la încurajarea acestora să exploreze un curs eCBT în mod independent până la utilizarea unui curs eCBT pentru a structura și direcționa sesiunile de tratament (Alison și colab., 2021).

Astfel, eCBT poate fi integrată în practica clinică în patru moduri diferite:

• eCBT ca formă de pregătire pentru terapia față în față.

Terapia cognitiv comportmentală oferă sesiuni de psihoeducație, raționalizare și pași specifici pentru implementarea abilităților fundamentale ale acestui tip de terapie. Din acest motiv, poate fi folosită pentru a pregăti clienții pentru terapia față în față, oferindu-le informații cheie despre ceea ce implică demersul terapeutic, familiarizându-i cu modelul cognitiv-comportamental, stabilind așteptări pozitive și realiste pentru tratament și ajutându-i să-și asume responsabilitatea în gestionarea propriilor simptome (Alison și colab., 2021).

• eCBT ca formă de intervenție independentă.

Terapia cognitiv-comportamentală din mediul online poate fi folosită ca intervenție independentă pentru tulburarea de panică, tulburarea de anxietate generalizată, tulburarea depresivă majoră, tulburarea de anxietate socială, anxietatea severă de sănătate, tulburarea obsesiv compulsivă, precum și pentru clienții care se confruntă cu depresie și anxietate comorbidă. Orice formă de supraveghere este adecvată în acest cadru, inclusiv auto-ajutorarea, ghidată de terapeut (Alison și colab., 2021).

• eCBT ca adjuvant în sesiunile de terapie față în față.

Terapia cognitiv-comportamentală în mediul online poate fi, de asemenea, folosită eficient împreună cu sesiuni de terapie față în față, tele-sănătate și videoconferințe. eCBT îi ajută pe terapeuți să-și aloce un timp prețios și adesea limitat pentru sesiunile de dezvoltare a raporturilor pentru fiecare caz în parte, gestionarea

conceptelor dificile, sprijinirea dobândirii unor abilități mai dificile care pot fi evitate de către unii clienți (cum ar fi expunerea și restructurarea cognitivă), munca experiențială și abordarea altor probleme care nu sunt acoperite de obicei în programele standardizate. De asemenea, eCBT poate fi utilizată în paralel cu sesiunile față în față pentru tratarea comorbidităților precum tulburarea de anxietate socială. (Alison și colab., 2021).

• eCBT ca instrument de prevenire al recidivelor.

Terapia cognitiv-comportamentală în mediul online poate fi folosită ca instrument de prevenire a recăderilor pentru persoanele care suferă de simptome reziduale de depresie și anxietate. Acest lucru poate oferi o modalitate utilă de a ajuta clienții să-și monitorizeze simptomele și în detectarea semnelor de avertizare timpurie ale recidivei sau a situațiilor în care este adecvat să se angajeze din nou în tratamentul față în față. De exemplu, când terapia față în față a fost finalizat, eCBT poate fi recomandată clientului pentru a se asigura că își menține în continuare practica regulată a abilităților obținute în urma ședințelor cognitiv-comportamentale după finalizarea tratamentului (Alison și colab., 2021).

Limitări. În calitate de terapeut, este util a se lua în considerare contraindicațiile pentru terapia cognitiv-comportamentală – fie că este față în față sau online. Când ar trebui să evite terapeuții forma eCBT ca intervenție de sine stătătoare, fie pentru că lipsește baza de dovezi pentru problema clinică particulară, fie pentru că ar fi impracticabilă sau ineficientă pentru client? Conform lui Alison și colab. (2021) eCBT ca și unică formă de intervenție psihologică este de evitat în următoarele situații:

Situații clinice:

• Clienți sinucigași cu risc iminent de vătămare;
• Persoane cu simptome active de tulburare bipolară sau tulburări psihotice;
• Stil de viață haotic sau situații dificile care necesită atenție imediată (de exemplu, situații de violență domestică);
• Când caracteristicile specifice ale problemei clinice ar fi potențial exacerbate prin utilizarea acestei intervenții (de exemplu, citirea sau ascultarea compulsivă);
• Când există dovezi ale retragerii repetate de la auto-studiu sau auto-ajutor;
• Deficiențe cognitive, dificultăți specifice de învățare sau bariere lingvistice care ar împiedica clientul să poată înțelege și/sau reține informațiile din program.

Situații practice:

Lipsa accesului la internet sau lipsa computerului. Deficiențe de vedere care le-ar împiedica capacitatea de a citi conținutul programelor (deoarece majoritatea programelor au conținut scris).